Saptamana trecuta mi-am luat o zi libera pentru ca ma durea tot corpul de oboseala si nu ne-am mai grabit, ca de obicei, sa ajungem la gradi. Ne-am uitat putin la desene animate, una langa alta, in pat. Si deodata Daria imi zice: ‘’Mami, as vrea si eu un fratior sa am cu cine ma juca.........sau nu........, mai bine o surioara’’ (majoritatea colegilor ei acum frati sau surori bebelusi). Eu am oftat doar si am zis: Ei, Daria daca ar fi atat de simplu...........
Si ea imi spune senina: ‘’Pai mananca si tu mai mult si se rezolva’’.
Eram cu ceasca de cafea in mana si era sa o scap, nu stiam daca sa rad sau sa plang pentru ca Daria e cam nedumerita despre felul in care apar bebelusii, a vazut-o pe Ana cu burtica si a stat cu urechea lipita de burtica ei, uimita ca acolo poate fi un bebelus si apoi mamaia Maria i-a spus povestea cu barza care aduce bebelusi.
Fetita mea frumoasa, imi pare rau dar nu stiu daca vei avea vreodata un fratior sau o surioara, mamica nu mai poate trece inca o data prin ceea ce a trecut ca sa te aiba pe tine si Dumnezeu nu poate face aceeasi minune de mai multe ori. Ma doare sufletul, tare as fi dorit sa fie altfel dar uneori, oricat de tare ne-am dori, unele lucruri nu se intampla dupa sufletul nostru.