Din seria ''figurilor de stil'' ale Dariei

Daria isi iubeste foarte mult un anumit degetel pe care il tine in gura de cand era bebelus. Acum incercam sa o dezobisnuim dar ''mami, este foarte bun.......''. Unoeri nu mai stiu ce sa-i mai spun. Aseara i-am spu: Daria, ce crezi tu ca vor spune copiii la scoala, cand vor vedea ca iti tii degetul in gura??????? Raspunsul m-a lasat fara replica: ''Daria, bine ai venit in TARA DISTRACTIILOR!''

Copilarie

Fiecare dintre noi isi construieste o imagine despre cum va arata copilul lui, ce va face, cum va reactiona in anumite situatii. Unii dintre noi exagereaza intr-atat incat isi modeleaza copiii sa fie copia fidela a ceea ce si-au imaginat ei, imprumutandu-le propriile vise: ceea ce ei nu au reusit sa fie sau sa faca, trebuie sa le faca perfect odrasla: balet, inot, engleza, arte martiale, etc sau toate deodata. Fetita mea Daria- de la ''dar'' sau de la personajul masculin din romanul ''Sa nu uiti Darie....'' care mi-a marcat copilaria- este exact opusul a ceea ce am visat eu, nu seamana cu o printesa sau cu o balerina, este ''pufoasa'' ca un cozonac. Atunci cand imi cuprinde chipul cu manutele ei mici si grasute, uit de orice inchipuire pe care am avut-o inainte de ea.
Nu vorbeste engleza de la doi ani, desi ar fi trebuit avand in vedere profesia mamei......., ii place sa faca desene pe hartie (nu e atat de evoluata sa deseneze pe calculator pentru ca nu are voie sa ''botoneze'') , biroul meu fiind locul de expunere, ii plac ''figurile de stil'', cartile si mersul la biblioteca. Modul in care savureaza dulciurile, prajiturile si mamaliga imi aduce in minte personajele din romanul ''La Medeleni'' si zambetul pe buze.
Nu-i inteleg pe parintii care nu isi lasa copiii sa isi traiasca copilaria cu tot ce presupune acest lucru si pe cei care ii uita la bunici pana si in week-end. Tocmai am socat clubul mamicilor de la gradinita pentru ca nu am fost de acord cu achizitionarea unui calculator pentru copii... eu, fost cadru didactic......
Cred ca parintii au inebunit de tot, copilaria este o perioada magica care nu se mai intoarce, este destul timp pentru jocuri pe calculator, engleza si toate celelelate...Oricum au atat de putine posibilitati de a-si trai copilaria asa cum am facut-o noi.

Craciun fericit

Sper ca v-ati scris scrisoarea catre Mosu' astfel incat spiridusii sa aiba timp sa va pregateasca cadourile si v-ati agatat deja ciorapeii cei mai incapatori! El indeplineste dorintele in ritmul propriu si uneori ne aduce tocmai ceea ce ne lipseste fara sa ne dam seama, nu ceea ce am cerut.
Va doresc un Craciun de poveste alaturi de cei dragi si nu uitati ca Mos Craciun inseamna cantecul colindelor, bucuria din ochii copiilor si pace in suflete.

De ce blog?

Poate va veti intreba de ce mi-am facut un blog, nu sunt atatea?! In ultima vreme am citit cateva bloguri si unele m-au impresionat extraordinar pentru ca am realizat cu bucurie ca mai sunt oameni care apreciaza arta, frumosul, cuvantul scris si fotografia ca modalitate de expresie a inefabilului si a jumatatii de lumina care exista in oameni. Binenteles ca majoritatea copiaza poze sau poezii, citate sau fragmente din carti fara a le filtra prin prisma propriei constiinte.

Micul print- pentru ca este o carte extraordinara pe care, daca o veti citi de 100 de ori, veti gasi tot atatea perspective asupra lucrurilor importante din viata noastra.

Si poate pentru ca: ''a fost odata un mic print ce locuia pe o planeta un pic mai mare decat dansul si care simtea nevoia unui prieten..........''.

In speranta ca oamenii nu au uitat ce inseamna prietenia, va invit la o pledoarie pentru cuvant.