miercuri, 24 februarie 2010

ploaie


Oare ce ii face pe oameni sa-si doreasca moartea? Se pare ca din ce in ce mai multi aleg calea asta.......Faptul ca nu se mai simt iubiti sau neputinta lor de a se merge mai departe asa...fara iubire. O persoana care din exterior parea multumita de viata ei tihnita si linistita, a trecut printr-o depresie. M-a uimit ceea ce mi-a zis: ''Ma uitam pe fereasta si mi-am spus: ce ar fi daca as deschide fereastra si as face un pas?!'' Am tresarit pentru ca m-am recunoscut in gandul asta; am avut si eu o perioada cand partea de intuneric din mine ma tenta: ce ar fi daca ai zabovi mai mult pe trecerea de pietoni? In perioada aceea am avut impresia ca m-am dedublat si ca partea mea de lumina se hotarase sa ma protejeze de mine insami. ''Hai, suflete, trebuie sa ajungem acasa ca ne asteapta Daria''. Probabil ca, daca nu m-ar fi asteptat Daria, as fi facut pasul acela mai devreme...Si asta pentru ca am avut o intalnire privata cu diavolul in persoana, intalnire care m-a pus la incercare; m-a tentat sa aleg calea cea mai usoara si sa ma reneg pe mine si faptele mele dar eu am ales sa imi recunosc greselile fata de mine si fata de ceilalti. Am coborat in tenebrele fiintei mele, mi-am explorat toate slabiciunile, le-am recunoscut si acceptat. In perioada aceea am simtit intr-adevar prezenta lui Dumnezeu in jurul meu.

duminică, 21 februarie 2010

Inteleapta si frumoasa mea prietena


De Craciun ti-am scris o scrisoare cu unele dintre lucrurile pe care le admir la tine pentru ca erai prea deprimata si dezamagita de toate dar am uitat sa iti spun ca mai presus de toate admir taria ta sufleteasca, faptul ca esti intotdeauna alaturi de familia ta (mai restransa sau mai larga), ca jonglezi cu toate si reusesti sa fii atat de frumoasa (chiar daca nu ai timp deloc de chestia asta) si atat de verticala. Cand imi zici ca sunt frumusica, imi vine sa rad pentru ca si eu cred la fel despre tine. Si ma bucur in sinea mea ca vecinii mei considera ca esti sora mea....
PS: pana cand imi vei da pozele alea in care suntem doua frumoase, am postat-o pe asta de cand urma sa devii mamica pentru ca imi place foarte mult

muzica pentru suflet

http://www.amaiaweb.es/

vineri, 12 februarie 2010

gratie


Baletul e o forma prin care spiritul meu se poate exprima dar l-am negat prea multa vreme si nu mai stiu drumul. Acum incerc sa imi aduc aminte, binenteles ca e foarte greu pentru cineva care nu a mai facut asta de mult, din copilarie sau adolescenta, si atunci uneori. Dupa plutire sufletul e usor ca un fulg dar trupul asta de lut e atat de greu si fiecare celula doare.

Cineva s-a uitat asa ciudat la mine cand a auzit ca mi-am propus sa ma duc la cursuri de balet si m-a intrebat care e finalitatea....... De parca ar trebui neaparat sa existe o finalitate in toate sau starea de plutire nu ar fi de ajuns......
Sper ca in curand sa fie o poza adevarata cu mine

marți, 9 februarie 2010

Pentru oamenii mari!


Dacă cineva iubeşte o floare care nu există decît într-un singur exemplar în milioane de stele, asta e de ajuns pentru ca el să fie fericit cînd le priveşte. El îşi spune: „Floarea mea este acolo undeva...” Dar dacă oaia mănîncă floarea, pentru el este ca şi cum, brusc, toate stelele s-ar stinge! Şi tu crezi că asta nu e important!

Atunci te vei judeca pe tine însuţi, îi răspunse regele. Asta e cel mai dificil. Este mult mai dificil să te judeci pe tine însuţi decît să judeci pe altul. Dacă reuşeşti să te judeci bine, înseamnă că eşti cu adevărat înţelept.

Adio, spuse vulpea. Iată secretul meu. Este foarte simplu: nu vezi bine decît cu inima. Ceea ce este important nu se arată ochilor.- Ceea ce este important nu se arată ochilor, repetă micul prinţ, ca să îşi aducă aminte.- Timpul pe care l-ai petrecut cu trandafirul tău îl face atît de important.- Timpul pe care l-am petrecut cu trandafirul meu…repetă micul prinţ, ca să îşi aducă aminte.- Oamenii au uitat acest adevăr, zise vulpea. Dar tu nu trebuie să uiţi. Eşti răspunzător de tot ceea ce ţi-ai apropiat, de tot ceea ce ai domesticit. Eşti răspunzător de trandafirul tău…

sâmbătă, 6 februarie 2010

Albastru

Saptamana trecuta am dezamagit un coleg pentru ca am crezut in discernamantul unei alte persoane si nu am anticipat reactia ei rautacioasa si intentia de a face pe ''sefa''. Pentru o clipa am uitat ca prostia si infumurarea sunt o combinatie in fata carora palesc toate celelalte calitati ale omului...Am facut ceea ce mie imi displace atat de mult, sa fiu dezamagita. Cand am ajuns acasa, m-am oprit direct in baie incercand sa ma incalzesc in interior. Radarul Dariei a sesizat ca e ceva in neregula si a venit imediat cu trusa de doctorita sa ''ma faca bine'', mi-a luat temperatura si mi-a facut rapid o injectie. Cred ca si-a data apoi seama ca ma doare sufletelul si mi-a aplicat medicamentul minune, un pupic pe nasuc si iubire pentru obrajori. Cine o cunoaste pe Daria, stie ca masajul ei nu e tocmai delicat. I-am lasat impresia ca mi-a trecut ca sa nu o ingrijorez.
Oamenii care ma cunosc spun ca sunt prea vulnerabila, ca imi las descoperita partea asta moale si pufoasa si ca trebuie sa ma schimb. Saptamana asta m-am tot gandit la lucrurile astea si cred ca asta e partea care ma defineste pe mine, ca vad mai presus de toate partea buna a omului si o vad eu foarte bine si pe cealalta dar cred mereu ca omul respectiv o va potenta si o va dezvolta pe cea luminoasa, sau asa imi doresc.....Incerc intotdeauna sa tin in minte imaginea micului print, taria lui si puritatea....Nu inteleg de ce exista din ce in ce mai putini ''oameni frumosi''....

joi, 4 februarie 2010

Daria la cumparaturi




Daria iubeste sa mearga la cumparaturi, nu trebuie neaparat sa cumparam una sau alta, ea le testeaza sa vada daca sunt ok!