Fericire

Printre atatia oameni care vad doar partea intunecata a vietii lor, eu vreau sa strig: sunt fericita!
Sunt cea mai fericita atunci cand Daria ma pupa pe nasuc si imi spune ''mami, te iubesc mult de tot, pana la cer''. Ea este minunea lui Dumnezeu pentru mine. Si atunci cand este la camin mi-o da pe Rita gargarita care nu poate sta singura acasa sub nici o forma, uneori sta la mine in buzunar sau pe birou si invata engleza sau sa puna stampile, activitatea preferata a Dariei.
Sunt fericita pentru ca nu am renuntat la visuri, pentru ca nu m-am abatut niciodata de la sufletul meu, pentru ca pot vedea partea buna a oamenilor oricat ar incerca ei sa si-o ascunda.
Sunt fericita pentru ca mi-am gasit menirea pe lume, pentru ca nu am renuntat sa mai cred si am primit o minune, pentru ca am intalnit oameni deosebiti, pentru ca am cunoscut iubirea si am vazut minunile lumii. Si chiar daca '' m-a pierdut de pe aripa ei iubirea'' pentru un moment sau pentru toata viata, ceea ce am trait imi va ramane in suflet ca un elixir si incerc sa ma pregatesc pentru tot ce va sa vie
Dupa ce am primit rezultatul mamografiei, in vara anului 2009 mi-am promis ca voi vedea lucrurile altfel si ca voi pretui fiecare clipa, fiecare curcubeu si picatura de ploaie, fiecare ninsoare si fiecare farama de frumos.
Nu pot uita bucuria de pe fata unui baietel cand a nins prima ora peste oras ca in povesti, a spus pe un ton imposibil de imitat in cuvinte: Mamaia, ninge!

Din ciclul ''Romania, te iubesc!''

Astazi a nins ca in povesti si binenteles ca orasul a fost invadat de zapada, prin urmare mi-am imbracat costumul de ski (care include si un fes destul de haios) si m-am pregatit sa merg cu transportul in comun, adica cu autobuzul si nu cu microbuzul, ca in fiecare zi.
Am reusit sa ma urc si un domn de langa mine ma apostrofeaza: ''De ce te duci la liceu asa departe, n-ai gasit unul pe aici prin zona, numai fite aveti, vreti numai licee bune, etc''. Daca n-as fi fost lovita de un iz puternic de alcool care m-a facut si pe mine sa ma imbat pe jumatate, as fi izbucnit in ras de hilaritatea situatiei. Dar asa i-am raspuns doar ca nu ma duc la liceu, ci la serviciu si am incheiat discutia. Inainte de a o avea pe Daria, mi se intampla destul de des sa fiu considerata eleva sau studenta.

Daca mai aud de vreo ‘’superfemeie’’ care ne explica ea cum a reusit cu succes sa imbine cariera cu viata de familie si a mai crescut si vreo trei copii, cred ca voi face o criza de isterie! O vreme chiar am crezut ca lucrurile astea sunt posibile, acum cand ma confrunt cu toate aceste roluri, vad ca nu se poate fara compromisuri. Problema e ca mie chiar imi plac toate rolurile si nu vreau sa renunt la nici unul dintre ele. Vreau sa imi cresc copilul cum cred eu ca e mai bine, nu il pot lasa la bunici si sa il vad doar la sfarsit de saptamana. Imi place sa fac curat in casa si sa imi aranjez spatiul interior astfel incat sa imi imprime linistea de care am nevoie pentru a lucra, imi place sa imi aranjez eu lucrurile si nu altcineva, sa stiu unde este fiecare carte si fiecare foaie de hartie; ma relaxez cand calc hainute sau spal vase (desi cei care aud ca mai sunt persoane care calca, se uita la mine de parca as fi putin nebuna?!). Imi place sa mananc si inevitabil si sa gatesc, cred cu tarie ca oricine poate face mancaruri delicioase, ca gustul depinde de cantitatea de iubire pe care o asezonezi.
In profesia mea, incerc permananet sa fiu la curent cu tot ce a aparut, sa invat permanent si niciodata sa nu fac lucrurile la intamplare; cea mai mare provocare a fost sa fac cursuri de engleza tehnica si constructii de nave pentru ca a implicat mult studiu individual, dar cred ca astfel mi-am castigat respectul colegilor care lucreaza in industria navala de mai multi sau mai putini ani. Mi-au placut intotdeauna navele si marea asa ca am invatat cu placere, cu gandul ca aceste lucruri ma vor duce mai aproape de unul dintre visurile mele: acela de a-mi construi o barca. Uneori, cand mai am dubii ca am facut alegerea potrivita, ies pe hol si ma uit la machetele navelor proiectate de-a lungul anilor, la mangai cu privirea si le mai aranjez barcile de salvare.
In sfarsit astazi am reusit sa imi incep lucrarea de disertatie pentru master, sper sa o si duc la bun sfarsit.....

''A fi roman este o frumusete a lumii!''

Imi place cartea asta a lui Dan Puric si inchid ochii de atata albastru, acum inteleg ce ma tine legata de pamantul asta; am calatorit in toata Europa si totusi dorul asta de fiecare piatra m-a chemat inapoi mereu ca o vraja si nu ma lasa sa ma stramut in alta parte, desi in fiecare zi imi promit ca anul viitor voi fi in alta parte a lumii.
Cred ca n-as putea trai fara cartile mele, in primul rand si fara toate lucrurile care reprezinta ceva in sufletul meu, si mai ales, fara sa vorbesc romaneste; cred ca nu exista alta limba care sa poata exprima ceea ce se intampla in sufletul nostru.