Daca mai aud de vreo ‘’superfemeie’’ care ne explica ea cum a reusit cu succes sa imbine cariera cu viata de familie si a mai crescut si vreo trei copii, cred ca voi face o criza de isterie! O vreme chiar am crezut ca lucrurile astea sunt posibile, acum cand ma confrunt cu toate aceste roluri, vad ca nu se poate fara compromisuri. Problema e ca mie chiar imi plac toate rolurile si nu vreau sa renunt la nici unul dintre ele. Vreau sa imi cresc copilul cum cred eu ca e mai bine, nu il pot lasa la bunici si sa il vad doar la sfarsit de saptamana. Imi place sa fac curat in casa si sa imi aranjez spatiul interior astfel incat sa imi imprime linistea de care am nevoie pentru a lucra, imi place sa imi aranjez eu lucrurile si nu altcineva, sa stiu unde este fiecare carte si fiecare foaie de hartie; ma relaxez cand calc hainute sau spal vase (desi cei care aud ca mai sunt persoane care calca, se uita la mine de parca as fi putin nebuna?!). Imi place sa mananc si inevitabil si sa gatesc, cred cu tarie ca oricine poate face mancaruri delicioase, ca gustul depinde de cantitatea de iubire pe care o asezonezi.
In profesia mea, incerc permananet sa fiu la curent cu tot ce a aparut, sa invat permanent si niciodata sa nu fac lucrurile la intamplare; cea mai mare provocare a fost sa fac cursuri de engleza tehnica si constructii de nave pentru ca a implicat mult studiu individual, dar cred ca astfel mi-am castigat respectul colegilor care lucreaza in industria navala de mai multi sau mai putini ani. Mi-au placut intotdeauna navele si marea asa ca am invatat cu placere, cu gandul ca aceste lucruri ma vor duce mai aproape de unul dintre visurile mele: acela de a-mi construi o barca. Uneori, cand mai am dubii ca am facut alegerea potrivita, ies pe hol si ma uit la machetele navelor proiectate de-a lungul anilor, la mangai cu privirea si le mai aranjez barcile de salvare.
In sfarsit astazi am reusit sa imi incep lucrarea de disertatie pentru master, sper sa o si duc la bun sfarsit.....