Imi place cartea asta a lui Dan Puric si inchid ochii de atata albastru, acum inteleg ce ma tine legata de pamantul asta; am calatorit in toata Europa si totusi dorul asta de fiecare piatra m-a chemat inapoi mereu ca o vraja si nu ma lasa sa ma stramut in alta parte, desi in fiecare zi imi promit ca anul viitor voi fi in alta parte a lumii.
Cred ca n-as putea trai fara cartile mele, in primul rand si fara toate lucrurile care reprezinta ceva in sufletul meu, si mai ales, fara sa vorbesc romaneste; cred ca nu exista alta limba care sa poata exprima ceea ce se intampla in sufletul nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu