vineri, 12 februarie 2010

gratie


Baletul e o forma prin care spiritul meu se poate exprima dar l-am negat prea multa vreme si nu mai stiu drumul. Acum incerc sa imi aduc aminte, binenteles ca e foarte greu pentru cineva care nu a mai facut asta de mult, din copilarie sau adolescenta, si atunci uneori. Dupa plutire sufletul e usor ca un fulg dar trupul asta de lut e atat de greu si fiecare celula doare.

Cineva s-a uitat asa ciudat la mine cand a auzit ca mi-am propus sa ma duc la cursuri de balet si m-a intrebat care e finalitatea....... De parca ar trebui neaparat sa existe o finalitate in toate sau starea de plutire nu ar fi de ajuns......
Sper ca in curand sa fie o poza adevarata cu mine

2 comentarii:

Unknown spunea...

oooooooo heheh am patit si eu cand m-am apucat de aikido, tatal unui prieten mi-a zis ce iti mai trebuie la varsta asta ce performanta sa mai faci, am incercat sa ii explic ca nu ma duc pentru nicio performanta ci doar asa ca imi place , nu a priceput, nu i-am mai zis anul trecut de locul ocupat la campionatul national, oricum nu avea niciun sens sa imi bat capul. intodeauna pentru unii totul trebuie sa aiba un scop material cu niste urmari care sa le simta in buzunar sau stomac sau in alte chestii materiale nu le vad automat e nefolositor si de asta ajung mai tarziu sa sufere de tot felul de crizze ale varstei, de plictiseala, sau sa fuga repede cand vine vara prin paduri sau in jurul blocului la un "gratar" cu burta umflata de bere, iar restul " care nu stie ce e viata domle" sunt de porc ca sa zic asa ca deh nu "stie sa se distreze"

Nicoleta spunea...

Multumesc pentru incurajare. Exclamatia inseamna ceva? Daria imi face mancare din plastilina, i-am zis ca trebuie sa ma mentin in forma, eventual sa mai slabesc putin ca sa pot face piruete.....dar ea imi face si gogosi si dulceata.......
Ai dreptate, in Romania si nu numai, daca nu ai burta si gusa, inseamna ori ca esti sarac si nu ai ce manca sau esti bolnav.