Fiecare dintre noi isi construieste o imagine despre cum va arata copilul lui, ce va face, cum va reactiona in anumite situatii. Unii dintre noi exagereaza intr-atat incat isi modeleaza copiii sa fie copia fidela a ceea ce si-au imaginat ei, imprumutandu-le propriile vise: ceea ce ei nu au reusit sa fie sau sa faca, trebuie sa le faca perfect odrasla: balet, inot, engleza, arte martiale, etc sau toate deodata. Fetita mea Daria- de la ''dar'' sau de la personajul masculin din romanul ''Sa nu uiti Darie....'' care mi-a marcat copilaria- este exact opusul a ceea ce am visat eu, nu seamana cu o printesa sau cu o balerina, este ''pufoasa'' ca un cozonac. Atunci cand imi cuprinde chipul cu manutele ei mici si grasute, uit de orice inchipuire pe care am avut-o inainte de ea.
Nu vorbeste engleza de la doi ani, desi ar fi trebuit avand in vedere profesia mamei......., ii place sa faca desene pe hartie (nu e atat de evoluata sa deseneze pe calculator pentru ca nu are voie sa ''botoneze'') , biroul meu fiind locul de expunere, ii plac ''figurile de stil'', cartile si mersul la biblioteca. Modul in care savureaza dulciurile, prajiturile si mamaliga imi aduce in minte personajele din romanul ''La Medeleni'' si zambetul pe buze.
Nu-i inteleg pe parintii care nu isi lasa copiii sa isi traiasca copilaria cu tot ce presupune acest lucru si pe cei care ii uita la bunici pana si in week-end. Tocmai am socat clubul mamicilor de la gradinita pentru ca nu am fost de acord cu achizitionarea unui calculator pentru copii... eu, fost cadru didactic......
Cred ca parintii au inebunit de tot, copilaria este o perioada magica care nu se mai intoarce, este destul timp pentru jocuri pe calculator, engleza si toate celelelate...Oricum au atat de putine posibilitati de a-si trai copilaria asa cum am facut-o noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu