Poate va veti intreba de ce mi-am facut un blog, nu sunt atatea?! In ultima vreme am citit cateva bloguri si unele m-au impresionat extraordinar pentru ca am realizat cu bucurie ca mai sunt oameni care apreciaza arta, frumosul, cuvantul scris si fotografia ca modalitate de expresie a inefabilului si a jumatatii de lumina care exista in oameni. Binenteles ca majoritatea copiaza poze sau poezii, citate sau fragmente din carti fara a le filtra prin prisma propriei constiinte.
Micul print- pentru ca este o carte extraordinara pe care, daca o veti citi de 100 de ori, veti gasi tot atatea perspective asupra lucrurilor importante din viata noastra.
Si poate pentru ca: ''a fost odata un mic print ce locuia pe o planeta un pic mai mare decat dansul si care simtea nevoia unui prieten..........''.
In speranta ca oamenii nu au uitat ce inseamna prietenia, va invit la o pledoarie pentru cuvant.
3 comentarii:
:)) Acum am inteles de ce te grabesti sa pui "stampile" fara sa cunosti...stii ca Voltaire are niste citate foarte bune despre cel care iese din multime si cum este el catalogat...cam asa ai facut tu. Din comentariul tau am realizat ca te-ai regasit oarecum in ceea ce am zis eu si din acest motiv te-ai si enervat. Acolo scrie clar ca nu este valabil la toate femeile, deci te puteai enumera printre ele...dar tu ai ales sa ataci. De ce? :))
Nu l-am citit pe Voltaire in profunzime desi am studiat multa literatura franceza si nu stiu nici citatele lui. Nu obisnuiesc sa pun stampile, de fapt nici nu inteleg ce inseamna asta. Nu, nu m-am regasit acolo, in articolul tau. Probabil ca nu l-am citit cu atentie; mai fac asta uneori, citesc prea repede-printre randuri din cauza ca nu prea am timp. Chiar imi place ce scrii in general dar cred ca m-au enervat mai degraba comentariile decat articolul in sine. Asa sunt eu uneori agresiva, temperamentul probabil...fara vreo intentie.
Din ceea ce ai citit pe blogul meu, de ce ma grabesc sa pun stampile?
Nu este vorba de ceea ce am gasit pe blogul tau, ci credeam ca te-a deranjat simplul fapt ca am catalogat astfel relatia de dupa casatorie, avand in vedere ca tu esti casatorita si mama pe deasupra. Repet, nu este o regula. Am intalnit cupluri care sunt la fel ca inainte de casatorie si imi place sa cred ca si eu ma aflu printre ele. Cat despre partea ce am descris-o in respectivul articol...sunt intamplari traite pe pielea mea, deja nu le mai suportam pe fiintele respective, crede-ma.
Iar cand afirm ca nu vreau copil...of, stiu eu de ce spun asta. Imi pare rau ca am inceput cu stangul. :) O zi buna iti doresc.
Trimiteți un comentariu