Trec printr-o perioada in care a trebuit sa imi pun sub semnul intrebarii tot sistemul de valori pe care mi-am construit viata, mi-am pierdut iubirea, increderea in oameni, zambetul din ochi si cel mai important, dorinta de a trai-pofta aceea de gusta viata cu bune si rele. Sunt intr-o stare in care toate lucrurile ma lasa rece, nu ma bucura nimic, nici nu ma mai enerveaza nimic. As vrea sa plec in lumea Micului Print si dupa cum spune cantecul: "N-a sti nimeni ca m-am dus, numa' vor vedea ca nu-s''.
In perioada asta incerc sa vad oamenii din jurul meu asa cum sunt, m-am saturat sa ii privesc cu intelegere si sa vad doar partea buna a fiecaruia si imi dau seama ca nu identific nici un prieten, in sensul cel mai adevarat al cuvantului. Nimic nu este mai adevarat decat faptul ca atunci cand esti bine dispus, vesel-se gasesc si prieteni in jurul tau;cand esti interiorizat, cand ai chestii serioase pe care ai vrea sa le discuti cu cineva, dispar toti ca risipiti de vant.
Nimic nu e ceea ce pare a fi (o replica dintr-un film pe care tocmai l-am vazut) mi se pare atat de potrivita in ultima vreme, atunci cand incerci cu rabdare sa descoperi o persoana, poti fi surprins dar de cele mai multe ori, vei fi dezamagit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu