Majoritatea oamenilor uita de unde au plecat, chiar daca au ajuns intr-o anumita functie usor sau greu; sunt foarte putini cei care nu se schimba atunci cand ajung sefi sau dau de mai bine. Eu am invatat, de-a lungul timpului, ca doar despre propria persoana poti prevedea cu certitudine dar nici atunci....nu poti sti ce rezerve poti avea chiar de la sinele tau......Pana si sora mea s-a schimbat in momentul in care a dat de o viata mai buna, a uitat de vremurile cand muncea de la ora 5 dimineata si de toate greutatile pe care le-am trait impreuna.
Eu nu pot uita niciodata de unde am plecat si nici nu vreau, tocmai pentru a vedea unde am ajuns acum si pentru a-mi pastra contactul cu realitatea, roata vietii se poate intoarce atat de repede.....dar nimeni nu imi poate lua cine sunt acum si respectul cu care ii tratam pe ceilalti este cartea noastra de vizita
Nu voi uita vremurile cand nu aveam bani de tramvai sa merg la biblioteca si strabateam orasul pe jos, nici ca atunci cand m-am inscris la facultate am facut basici in talpi de atata umblat, nici ca am muncit in timpul facultatii ca sa imi pot permite sa imi continui studiile, nu voi uita niciodata ca doamna diriginta a fost deranjata ca eu, fata unei femei de serviciu am tupeul sa imi doresc sa lucrez in diplomatie. Probabil ca daca nu as fi citit povestea vietii lui Constantin Brancusi si faptul ca un simplu taran din Hobita a ajuns pe jos la Paris pentru ca asa dorea el sa studieze acolo, devenind astfel cel mai mare sculptor contemporan, as fi renuntat si as fi uitat. Chipul mamei mele si intelepciunea ei de om simplu si mai invatat decat cei cu trei facultati nu imi da voie sa-mi uit radacinile sau de unde am pornit. Si daca as alege sa tratez oamenii de sus, ar insemna sa reneg invataturile ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu