Cand iubesc cu adevarat oamenii au o anumita ''stralucire'' care emana din toata fiinta si mai ales din ochi; cand iubesc, oamenii sunt frumosi asemeni unui curcubeu sau unui rasarit de soare; daca am nostalgii dupa ceva anume, cred ca mi-e dor de starea asta de plutire si de continua mirare a propriei mele fiinte in fata a sine insasi. Cand iubesc, oamenii radiaza........Eu am ''stralucit'' vreo 4 ani cand am iubit prima oara, e vizibil pana si in poze. Acum mi-am pierdut stralucirea si ma simt straina si rece.
Daca imi doresc ceva pentru viitor este sa pot sa mai traiesc starea asta, sa permit ca aceasta stare sa ma mai binecuvanteze din nou si probabil ca atunci voi invata din nou sa traiesc 100%. Acum incerc sa gasesc starea asta in oamenii din jurul meu, de pe strada, casatoriti sau nu si inca nu am vazut-o, nici macar la cei care abia s-au cunoscut si afirma ca le este atat de bine impreuna......Dar astea ''sunt lucruri de mult uitate'' si ''oamenii mari sunt atat de seriosi''.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu